Dacă vreti să vă faceti rapid o părere
despre muzeul nostru, dacă prietenii din
Canada vă roagă să le duceti ceva, vreo
publicatie ... vă recomandăm pliantul general
al muzeului "Franz Binder" - lb. română,
engleză, franceză si germană - 10.000 lei.
De-a lungul mileniilor care au precedat civilizatia în formele ei actuale, diversele grupuri
umane care au populat continentele globului au conceput, pe masura dezvoltarii lor
tehnologice si conform credintelor religioase si viziunii proprii despre lume si viata dupa
moarte - diverse tehnici de conservare a trupului uman dupa deces. Un astfel de obicei si
o asemenea tehnica a fost perfectionata în Egiptul Antic, sub forma mumificarii. Cum s-a
spus si înainte, obiceiurile legate de felul înmormântarii reflecta viziunea despre lume si
viata dar si asteptarile si credintele privind supravietuirea spirituala dupa moartea fizica a
omului. Pentru a ne lamuri însa mai bine asupra obiceiului mumificarii la vechii egipteni, vom
evidentia foarte succint caracterele definitorii ale civilizatiei si culturii egiptene.

Civilizatia egipteana a fost desigur cea mai importanta si mai avansata dintre cele
dezvoltate pe continentul african si nu numai în Antichitate.
Simbolurile prin care civilizatia egipteana a impresionat în toate timpurile au fost Piramida,
Mumia, imaginea de rege-zeu a faraonului si fluviul Nil ca izvor al bogatiei si prosperitatii
Egiptului.

Dezvoltata pe un teritoriu relativ mic, având drept baza economica agricultura în Valea
Nilului, sustinuta printr-un sistem de canale de irigatie, iar în plan politic unificarea
administrativ-teritoriala generând institutia faraonului, a regelui-zeu, alternându-se
tendintele dezvoltarii economice autarhice cu vocatia imperiala, cu înalte forme de
exprimare culturala, civilizatia egipteana se constituie într-un spectacol aproape inegalabil
al istoriei universale.

Faraonul a fost considerat înca de la începutul istoriei Egiptului ca un zeu, atât în viata cât
si dupa moarte . Fiecare rege egiptean avea în consecinta 5 nume care marcau originea
sa divina. Era considerat reprezentantul zeului suprem pe pamânt fiind considerat
atotputernic. Faraonul conducea ceremoniile religioase si ritualurile legate de viata agricola
a tarii, era judecator si comandant suprem al armatei si controla administratia prin vizirii
sai. La curtea faraonului totul era învaluit în aur , iar ceremoniile fiind organizate cu mare
fast - tocmai pentru a confirma imaginea de atotputernicie si invulnerabilitate a persoanei
regale. Dar expresia cea mai puternica a glorificarii faraonului este mormântul acestuia
Piramida.

Dezvoltat dintr-un tip originar de mormânt subteran mastaba mormântul piramida clasic a
trecut printr-o faza intermediara, piramida în trepte - asa cum este cea de la Saqqarra

În timpul dinastiei a IV-a (2613 - 2589) au fost construite marile piramide de la Gizeh - care
se numeau "Orizontul lui Kheops", "Mare este Khefren" si "Divin este Mikerinos". Baza
patrata a piramidei lui Kheops avea latura de 237 m si înaltimea de 147 m. " 2.300.000 de
blocuri de calcar galbui, dispuse în 220 de rânduri erau acoperite cu lespezi de calcar alb.
Singura intrare în piramida se afla pe latura din Nord, la o înaltime de 16 m. În interior a fost
construit un adevarat sistem de coridoare si galerii, canale de ventilatie. Un coridor în
panta duce la camera funerara - în centrul piramidei – în care se afla si astazi sarcofagul
lui Kheops. Alaturi de camera funerara a faraonului se afla camera funerara a reginei.

Caracteristica religiei egiptene antice este zoolatria - divinizarea unor animale precum
taurul, vaca, berbecul, câinele, pisica, leul, hipopotamul, soimul, ibisul - care în credinta
egipteanului sunt personificari ale unor forte divine. Astfel multi dintre zeii egipteni sunt
reprezentanti în ipostaze compozite cu trasaturi atât umane cât si animale. Zeita Hathor -
femeie cu cap de vaca; zeul Anubis - barbat cu cap de sacal; zeul apelor Sobek - om cu
cap de crocodil; zeul Horus - om cu cap de erete. Panteonul egiptean - familia principalilor
zei era formata din zeul Soarelui Ra, care strabate cerul - ziua în "barca diminetii" noaptea
în "barca serii", Thot - zeul Lunii si loctiitorul lui Ra, inventatorul "cuvintelor divine" a
hieroglifelor, Nut - doamna cerului si mama stelelor, Hathor - stapâna pacii si a tuturor
zeilor; Marele Osiris, zeul pamânturilor rodnice si stapânul recoltelor, domnul si judecatorul
mortilor; Sobek, domnul Apelor, înfatisat cu chip de crocodil, Set - zeul rau, razboinic,
dusmanul lumii. Cultul mortilor - aspectul cel mai original si cel mai spectaculos al religiei
era legat de conceptia egiptenilor despre natura omului si nemurirea sufletului. Potrivit
acestei conceptii, cele trei parti ce compun omul erau: corpul material, sufletul imaterial si
invizibil si "dublul" sau principiul vital din om, numit KA, un fel de fantoma vizibila dar
impalpabila, având forma exacta a corpului. Ka îl însoteste pe om toata viata, iar dupa
moarte, omului îi supravietuieste ca un geniu protector, continuând sa se
intereseze de
trupul si de sufletul lui. Pentru a putea face aceasta, Ka avea nevoie de suportul material,
corpul destructibil, dar care poate fi conservat prin îmbalsamare.

Îmbalsamarea era deci indispensabila pentru ca defunctul sa-si poata continua viata si
dupa moarte. Totusi fiindca si mumia putea fi distrusa, mai era depusa în cariera funerara
si o statuie a defunctului de piatra, de teracota sau lemn, în marime naturala, sau în
miniatura, în care Ka putea locui. Pregatirea mumiei necesita o serie de operatii speciale
executate cu mai multa sau mai putina rigurozitate, în functie de importanta sociala a
decedatului, caci îmbalsamarea se facea contra unei sume de bani, de catre profesionisti,
de fapt preoti de rang inferior. Se începea cu extragerea creierului si a viscerelor, care
impregnate cu parfum se pastrau în patru urne (canope) pentru ficat, intestine, plamâni si
inima. În locul inimii se punea un scarabeu (simbolul regenerarii) având gravat o formula ce
pleda în favoarea defunctului când va ajunge în fata tribunalului divin al lui Osiris. Apoi
corpul era umplut cu produse rasinoase si aromatice (smirna, scortisoara, tamâie); I se
reconstituia forma cu ajutorul unor ghemotoace de paie sau cu tampoane de stofa, dupa
care era tinut 70 de zile într-o solutie de carbonat de sodiu si, în fine, înfasurat dupa
spalare în foarte multe fâsii de pânza de in, îmbibate într-un clei aromat. Mumia era în cele
din urma închisa în sarcofag, un sicriu de lemn de forma trupului - în interior pictat cu figuri
si scene simbolice în culori precum si cu un text religios funerar în hieroglife, iar în exterior
sicriul cu forma umana era pictat cu portretul defunctului. Alaturi de sarcofag se
depuneau în mormânt diferite obiecte de uz curent, precum si figurine de argila sau de
lemn care reproduceau chipurile celor din casa defunctului - rude, servitori, sclavi s.a.m.d.
- de compania carora defunctul avea nevoie în viata viitoare.