MITOLOGIE ARABA

Mitologia araba arhaica, insuficient cunoscuta ( din doua surs eprincipale, care ofera relatii partiale si
incerte: grecii, mai ales Herodot, sau voit denaturate: scriitorii islamici arabi), pare sa fi fost prea putin
desprinsa din animism si fetisism, cultul nefiind unitar la niste trburi nomade si larg dispersate. Existau
doua forme mai importante de religie, īntemeiate pe o mitologie arida, a carei materie epica, atāta cāta va fi
fost, s-a cenzurat īn epoca alcatuirii Coranului: a) litolatria (adorāndu-se pietre si stānci naturale: piatra
dreptunghiulara personificata īn zeul DHU SHARAH, sau meteoriti: KAABA, preluata de mahomedanism),
din care a derivat si o forma idolatra de chipuri rudimentar cioplite: o divinitate īntruchipānd una din pietrele
sacre, MANATH, zeita sortii; b) cultul astral (astrele adorate fiind altele de la un trib la altul: Soarele la
tribul khiuszar, Luna la kenanah Aldebarau la thasm) avānd si un rudiment de panteon: zeita ALILAT,
īntruchipare a Soarelui si simbol al frumusetii, zeita UZZAH, personificānd Steaua Diminetii (planeta
Venus) si mai ales zeul zeul suprem pan-arab (creator, īnsa un deus otiosus) AL ILAH (reluat, cu numele
ALLAH, de MAHOMED si devenit puntea de legatura religioasa īntre preislamism si islam); īn vechiul cult
astral erau curente sacrifiicile de oameni (adulti si copii). Mitologia islamica (mahomedana sau musulmana)
a CORANULUI se constituie dogmatic pe un eclectism restrāns, preluānd unele traditii ale arabilor arhaici,
ca si unele elemente biblice (ebraice si crestine), nu direct din Biblie, ci mai curānd din circulatia orala.

Īn jurul unui Dumnezeu unic (ALLAH) se grupeaza cete de īngeri, dirijati de Djabrail) īn lupta cu IBLIS,
capetenia DJINILOR demonici. Desi accepta cātiva "profeti" biblici (Adam, Noe, Avraam, Moise, David, Isus
Christos s.a), islamul stabileste drept unic profet esential al lui ALLAH pe Mahomed, a carui doctrina se
bazeaza pe o dubla dogma esentiala: nu este zeu īn afara de Allah si Mahomed este mesagerul lui Allah.
Profetul nu pretindea sa fi inventat o religie noua, sustinānd ca n-a facut decāt sa restabileasca religia
primordiala a lui Avraam; miturile proprii sunt putine si incerte, poate reconstruite dupa traditii obscure din
mitologii mai vechi, de pilda cele 3 lumi postume: FIRDAWS (Paradisul), DJAHANNAM (Infernul) si tarāmul
tampon dintre ele, ARAH (un fel de Purgatoriu); sub raport cosmologic, lumea salasuia, pentru musulmanii
timpurii, pe coarnele unui taur gigantic stānd pe spatele unui peste urias. Mitul cel mai propriu al islamului
este revelatia CORANULUI dictat de Mahomed de īngerul Djabrail (sau chiar de Allah), profetul aflāndu-se
de fiecare data īn extaz (starile acestea par a fi fost, dupa informatii bizantine si dupa examenul detaliilor
comunicate de traditia islamica, aure epileptice. Mitologia islamica se mai refera la un mare numar de
profeti secundari (224 000), nabi,fara pacate si facatori de minuni, care vor fi sprijinul credinciosilor la
Judecata de Apoi. Teologia Islamului descrie pe Allah ca divinitate unica si universala, dispunānd de 7
atribute totale, care ar contrazice sau ar anihila orice alt atribut: viata, cunoasterea, forta, vointa, auzul,
vazul si cuvāntul, fiecare - un element energetic absolut.